Metalanguage

Metalimbaj Sculptura ne vorbește. Nouă, celor din public, artiștilor, implicaților și neimplicaților ne vorbește prin însăși materia sa.

Conversația este purtată mai întâi între sculptor și materie. Fie prin proprietățile sale, fie prin formă, ori culoare, există o atenție sporită pentru ce ne transmite arta latentă în materialul sculptural.

Atât Bogdan Nueleanu cât și Endre Farkas ascultă materia, tehnicile și lucrarea. Metalimbajul sculpturii se compune din elemente diferite, unite prin sudură sau asamblaj. Frumusețea creației la întâmplare e acceptată și potențată prin experimentări. Bogdan Nueleanu scoate la lumină calitățile cromatice ale metalului prin testarea unor temperaturi de ardere diferite.

Iar Endre Farkas experimentează prin utilizarea unor culori industriale sau apelarea la rugină ca fond de suprafață.

Conversația este purtată mai apoi între public și artă. Formele create de Bogdan Nueleanu cer a fi activate. Cele compuse de Endre Farkas surprind dinamica prin asocieri de simetrii și asimetrii. În ambele cazuri, privitorii înțeleg cu atât mai mult cu cât sunt mai implicați. Mișcându-se în jurul sculpturilor poate observa schimbări de luciu și de suprafețe mate, treceri de la un metal la altul și transformarea coloristicii în funcție de dimensiunea vizuală.

Metalimbajul sculpturii ne solicită atenția. Ne roagă să stăm puțin, să privim, să o ascultăm când ne vorbește și să încercăm să vedem ce ne spune. Gabriela Robeci În sculptura lui Bogdan Nueleanu, metalul nu este doar materia din care se naște forma, ci devine chiar limbaj. Sudura, tensiunea, fuziunile dintre diferitele metale și urmele focului alcătuiesc o sintaxă artistică în care fiecare intervenție tehnică poartă un sens. Metalul își păstrează memoria, duritatea și greutatea, dar, prin gestul sculptorului, ele sunt convertite în expresie, ritm și emoție.

Titlul Metalanguage poate fi citit, astfel, nu doar ca „limbaj al metalului", ci ca metalimbaj al sculpturii. Forma tridimensională vorbește despre propria ei construcție și, totodată, despre ceea ce depășește materia. De la figura recognoscibilă, a unui chip ori unei siluete, până la structurile abstracte în care referința se dizolvă, Bogdan Nueleanu construiește un teritoriu în care forma mizează atât pe sugestii, cât și pe referințe. Robert Șerban Pentru Endre Farkas metalul devine un teritoriu al asamblării și al ordonării, un material prin care investighează posibilitățile formei geometrice. Volumele, planurile și liniile sunt desprinse din funcția lor strict constructivă și recompuse într-un joc de echilibre, tensiuni și contrapuncte. Formele nu se izolează, ci intră într-o dinamică permanentă, se intersectează, se susțin sau se contrazic, generând structuri care par să-și negocieze continuu propria stabilitate.

În această gramatică a geometriei, culoarea are un rol esențial și intervine ca un instrument de articulare vizuală: accentuează volume, separă planuri, scoate la suprafață structuri și intensifică…